Ruptura coafei rotatorilor este o afecțiune semnificativă în patologia umărului, caracterizată prin deteriorarea integrității uneia sau mai multor structuri tendinoase ale acestui complex funcțional. Cauzele sale sunt variabile, iar tabloul clinic este dominat de manifestări care afectează semnificativ funcția articulară. În general, majoritatea pacienților prezintă un deficit funcțional al articulației, dureri persistente cu localizare anterolaterală și slăbiciune musculară.
Deficitul funcțional al articulației glenohumerale
Un simptom proeminent al rupturii coafei rotatorilor este incapacitatea pacientului de a efectua mișcări complexe la nivelul umărului, cum ar fi abducția sau rotația externă a brațului. Un astfel de deficit motor este generat de întreruperea continuității anatomice a tendoanelor implicate, ceea ce compromite transmiterea eficientă a forței musculare. Examinarea clinică evidențiază frecvent o amplitudine redusă a mișcărilor active, în contrast cu păstrarea parțială a mobilității pasive. În absența unui tratament corespunzător, alterarea funcțională poate progresa și poate afecta activitățile cotidiene.
Tratamentul deficitului funcțional al articulației glenohumerale în contextul rupturii de coafa rotatorilor este stabilit după evaluarea mobilității articulației. Inițial, abordarea conservativă este preferată, în special în cazul rupturilor parțiale sau atunci când intervenția chirurgicală nu este imediat necesară. Terapia fizică, concentrată pe exerciții de întindere și întărire a musculaturii periarticulare, poate ajuta la restabilirea unei părți din mobilitatea activă. În paralel, se pot utiliza tehnici de fizioterapie, pentru a reduce rigiditatea și a stimula procesul de vindecare al structurilor tendinoase.
Durerea persistentă localizată
Durerea reprezintă unul dintre simptomele principale ale rupturii coafei rotatorilor. Durerea poate avea un debut brusc, în contextul unui traumatism, sau o evoluție insidioasă, specifică leziunilor degenerative. Majoritatea pacienților raportează o durere umar în zona anterolaterală, cu iradiere către braț, ce se accentuează în urma unor mișcări care implică ridicarea brațului sau aplicarea de presiune asupra regiunii afectate. Mecanismul durerii la nivelul umărului implică iritarea bursei subacromiale sau inflamația structurilor periarticulare, care apare adesea ca urmare a suprasolicitării.
Tratamentul durerii persistente cauzate de ruptura coafei rotatorilor include un management integrat care poate combina terapii farmacologice și non-farmacologice. În stadiile inițiale, analgezicele, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene, sunt folosite pentru a controla inflamația și a ameliora durerea. Dacă durerea este intensă, pot fi utilizate injecții cu corticosteroizi sau cu acid hialuronic pentru a reduce inflamația în zona subacromială sau în jurul tendoanelor deteriorate. În cazurile de durere cronică refractară, intervenția chirurgicală poate fi indicată, mai ales în cazul leziunilor extensibile ale coafei rotatorilor, pentru a remedia sursa durerii și a restabili funcția.
Slăbiciunea musculară
Un alt semn clinic important al rupturii coafei rotatorilor este slăbirea forței musculare în mișcările specifice ale umărului. Această slăbiciune musculară poate fi cauzată direct de pierderea funcției tendonului afectat sau de atrofia musculară care apare în urma unei perioade prelungite de disfuncție. Testele funcționale sunt utile pentru identificarea precisă a deficitului. De asemenea, este importantă diferențierea dintre slăbiciunea cauzată de durere și cea determinată de lezarea structurală a tendoanelor.
Tratamentul slăbiciunii musculare la nivelul umărului asociată cu ruptura coafei rotatorilor, se concentrează pe restabilirea forței musculare și prevenirea atrofiei musculare. Programul de reabilitare include exerciții progresive de întărire a musculaturii rotatorilor și a mușchilor stabilizatori ai umărului. În funcție de severitatea leziunii, exercițiile pot începe cu mișcări ușoare și progresiv se pot introduce mișcări active de rezistență.