Coagulare, oase, celule protejate: ce rol au vitaminele K și E în corpul tău

Ai observat vreodată că îți apare o vânătaie fără să știi unde te-ai lovit sau că o mică tăietură sângerează mai mult decât te-ai aștepta? Astfel de detalii trec de obicei neobservate, dar în spatele lor se află mecanisme fine, în care vitaminele joacă un rol important. Despre vitaminele C și D se vorbește des, în timp ce vitaminele K și E rămân în umbră, deși fără ele sângele nu s-ar coagula corect, iar celulele ar fi mult mai expuse la uzură. Merită să le cunoști mai bine.

Două vitamine care au nevoie de grăsimi

Vitaminele K și E sunt liposolubile, adică se dizolvă în grăsimi și se absorb în intestin împreună cu acestea. De aceea, o salată cu frunze verzi stropită cu puțin ulei este mai valoroasă decât aceeași salată consumată fără niciun dressing. Tot din acest motiv, persoanele care au probleme cu digestia grăsimilor, din cauza unor boli ale ficatului, ale pancreasului sau ale intestinului, sunt mai expuse la deficit, chiar dacă mănâncă variat.

Vitamina K, aliatul coagulării

Atunci când te tai, organismul pornește o reacție în lanț care formează un cheag și oprește sângerarea. Mai mulți dintre factorii de coagulare implicați în acest proces sunt produși de ficat doar în prezența vitaminei K. Forma K1 provine mai ales din legumele cu frunze verzi, precum spanacul, varza kale, broccoli sau salata, iar forma K2 se găsește în alimentele fermentate și este produsă, în parte, de bacteriile din intestin. La adulții sănătoși, deficitul este rar, însă poate apărea după tratamente lungi cu antibiotice sau în bolile care afectează absorbția.

Un rol mai puțin cunoscut: oasele

Pe lângă coagulare, aceeași vitamină activează proteine care ajută la fixarea calciului în oase, motiv pentru care este studiată tot mai mult în legătură cu sănătatea scheletului. Pentru cei care iau medicamente anticoagulante, aportul alimentar trebuie să rămână constant, deoarece schimbările bruște pot influența efectul tratamentului. Dacă vrei să înțelegi mai bine sursele, semnele de deficit și interacțiunile, caută o prezentare detaliată despre vitamina K, utilă înainte de o discuție cu medicul.

Vitamina E, scutul antioxidant al celulelor

Fiecare celulă din corp este învelită într-o membrană bogată în grăsimi, vulnerabilă la acțiunea radicalilor liberi, molecule instabile care se formează în mod natural, dar și sub influența fumatului, a poluării sau a radiațiilor ultraviolete. Vitamina E, cunoscută și sub numele de tocoferol, neutralizează acești radicali și protejează membranele de deteriorare. Susține, de asemenea, funcționarea normală a sistemului nervos, a mușchilor și a sistemului imunitar. O găsești din belșug în uleiul de floarea-soarelui, în semințe, migdale, alune și în legumele verzi.

Deficitul apare rar și este legat, de obicei, de afecțiuni care împiedică absorbția grăsimilor. Când se instalează, poate da slăbiciune musculară, tulburări de coordonare sau de vedere, semne pe care doar un medic le poate pune în context. Dozarea de vitamina E din sânge îl ajută să confirme sau să excludă un deficit și să urmărească eficiența unui tratament.

Echilibrul contează mai mult decât suplimentele

Pentru că se depozitează în organism, vitaminele liposolubile nu se iau „preventiv”, în doze mari, fără recomandare. Excesul de vitamina E poate crește riscul de sângerare, mai ales la persoanele care urmează un tratament anticoagulant, iar combinația cu suplimente de vitamina K schimbă la rândul ei felul în care acționează aceste medicamente. Merită să discuți cu medicul înainte de a începe orice supliment dacă:

• iei medicamente care influențează coagularea;

• ai o boală hepatică, pancreatică sau intestinală;

• urmează să faci o intervenție chirurgicală.

Vitaminele K și E nu au nevoie de reclamă ca să își facă treaba, ci doar de o farfurie variată, cu legume verzi, semințe și o lingură de ulei bun. Dacă observi vânătăi frecvente, sângerări care se opresc greu sau o slăbiciune pe care nu ți-o explici, nu căuta singur răspunsul în suplimente. Notează ce simți și cere sfatul medicului, care va ști ce trebuie verificat.