Care sunt simptomele bolilor cu transmitere sexuala?

Simptomele bolilor cu transmitere sexuala pot fi evidente sau complet absente, ceea ce face recunoasterea lor dificila fara testare. In randurile de mai jos gasesti semnele tipice pentru cele mai frecvente infectii, dar si date actualizate (2024–2025) din rapoarte ale OMS, ECDC, CDC, UNAIDS si institutii nationale. Scopul este sa recunosti rapid indiciile si sa stii cand sa te testezi si sa ceri sprijin medical.

Chlamydia: semne discrete, riscuri reale

Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente infectii bacteriene cu transmitere sexuala la nivel global si, paradoxal, una dintre cele mai silentioase. Peste jumatate dintre persoanele infectate nu au simptome vizibile, in special femeile, motiv pentru care infectia poate ramane nediagnosticata luni sau chiar ani. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), chlamydia se numara printre cele patru ITS curabile majore care genereaza sute de milioane de infectii anual. Estimarile privind incidenta raman ridicate, iar OMS a subliniat in actualizarile din 2024 ca povara chlamydiei continua sa fie semnificativa in toate regiunile, impulsionata de contact sexual neprotejat si de lipsa screeningului sistematic. In Europa, ECDC arata ca chlamydia ramane cea mai raportata ITS in UE/EEA, cu peste 200.000 de cazuri confirmate anual (date consolidate publicate in 2024 pentru anii recenti), desi cifra reala este probabil mult mai mare din cauza subdiagnosticarii.

La femei, chlamydia poate cauza cervicita (inflamatie a colului uterin) cu scurgeri mucoase, dureri pelvine si sangerari intre menstruatii sau dupa contact sexual. La barbati, se manifesta frecvent prin uretrita cu usturime la urinare si secretie uretrala limpede sau albicioasa, uneori insotita de dureri testiculare (epididimita). Infectia poate afecta si rectul (durere, secretii, prurit) sau gatul (faringita usoara), in special dupa sex oral sau anal neprotejat. Cea mai mare ingrijorare este legata de complicatii: boala inflamatorie pelvina (BIP) la femei, cu risc de infertilitate si sarcina extrauterina, si epididimita la barbati, cu potential impact asupra fertilitatii. Chiar si in lipsa simptomelor, inflamatia cronica poate produce microleziuni si adera la tesuturi, explicand de ce diagnosticul timpuriu este vital. Testarea prin NAAT (test de amplificare a acidului nucleic) din urina sau din exsudat vaginal/uretral este standardul de aur si este recomandata periodic persoanelor sub 25 de ani active sexual sau celor cu parteneri multipli. In Romania, Institutul National de Sanatate Publica (INSP) si societatile medicale recomanda testarea tintita in grupurile cu risc si tratamentul prompt pentru a reduce transmiterea. Terapia cu antibiotice este eficienta, dar reinfectarile sunt frecvente daca nu sunt tratati toti partenerii si nu se folosesc prezervative in mod corect.

Simptome posibile de chlamydia (adesea subtile):

• Scurgeri vaginale sau uretrale mucopurulente, de obicei usoare si uneori greu de observat
• Usturime la urinare si senzatie de arsura pelvina
• Sangerari intermenstruale sau postcoitale la femei
• Durere testiculara, sensibilitate inghinala sau umflarea epididimului la barbati
• Durere rectala, scurgeri anale, prurit; faringita dupa sex oral

Din perspectiva sanatatii publice, OMS a reamintit in 2024 ca peste 1 milion de ITS curabile sunt dobandite in fiecare zi la nivel global, iar chlamydia este un contributor major. Prezentarea clinica saraca in simptome explica de ce strategia de screening si partajarea responsabila a informatiilor cu partenerii sunt esentiale. Daca ai avut contact sexual neprotejat, chiar fara semne vizibile, testarea dupa 2–3 saptamani este o masura prudenta. In contextul anului 2025, cand rezistenta la antibiotice reprezinta o ingrijorare in alte ITS, chlamydia ramane tratabila eficient daca este identificata la timp si gestionata corect, inclusiv cu retestare la 3 luni pentru a depista reinfectia.

Gonoree: secretii, dureri si rezistenta la antibiotice

Gonoreea, cauzata de Neisseria gonorrhoeae, este cunoscuta pentru secretiile purulente si disuria intensa, in special la barbati, dar poate fi si ea discret simptomatica la femei. ECDC a raportat pentru UE/EEA o crestere marcata a cazurilor in anii post-pandemici, cu salturi de aproape 50% in 2022 comparativ cu 2021, tendinta confirmata in actualizari din 2024. Aceasta dinamica este semnificativa deoarece gonoreea se afla in centrul ingrijorarilor globale privind rezistenta la antibiotice. Programul OMS GASP (Gonococcal Antimicrobial Surveillance Programme) a semnalat in 2024 aparitia si diseminarea tulpinilor cu sensibilitate scazuta sau rezistenta la ceftriaxona, ultimul bastion terapeutic in multe ghiduri, iar cateva tari au raportat chiar tulpini cu rezistenta ridicata. CDC a publicat in 2024 avertismente similare pentru SUA, notand cresterea izolatelor cu rezistenta la mai multe clase de antibiotice. In acest context, recunoasterea prompta a simptomelor si testarea sunt cruciale pentru intreruperea lantului de transmitere si pentru ghidarea terapiei corecte.

La barbati, gonoreea se manifesta tipic prin uretrita cu secretie galben-verzuie abundenta si durere severa la urinare, aparand la 2–7 zile dupa contactul neprotejat. La femei, simptomele pot fi mai blande sau confundate cu o vaginita: scurgere vaginala modificata, durere pelvina, disurie, sangerari intre menstruatii. Infectiile rectale pot genera durere, scurgeri si tenesme, iar cele faringiene sunt adesea asimptomatice, dar pot cauza durere in gat persistenta. Complicatiile includ boala inflamatorie pelvina si infertilitate la femei, epididimita si prostatita la barbati, dar si diseminarea hematogena (DGI) cu eruptii cutanate si artrite in cazuri rare. Diagnosticul se face prin NAAT pe urina sau exsudate si, cand e posibil, prin cultura pentru testarea sensibilitatii la antibiotice. INSP si retelele europene de supraveghere recomanda raportarea cazurilor si tratamentul partenerilor pentru a limita raspandirea si a monitoriza rezistenta.

Semne si simptome sugestive pentru gonoree:

• Secretie uretrala sau vaginala densa, galben-verzuie, cu miros pronuntat
• Usturime severa la urinare, disurie si senzatie de urgenta urinara
• Durere pelvina, disconfort la contact sexual, sangerari intre cicluri la femei
• Durere rectala, secretii anale, uneori hemoragii dupa sex anal
• Durere in gat persistenta dupa sex oral, chiar fara febra sau alte semne

La nivel global, OMS a subliniat in 2024 ca gonoreea multirezistenta reprezinta o amenintare urgenta. In UE/EEA, rapoartele ECDC publicate in 2024 arata ca incidenta crescuta continua, in special in randul tinerilor si al barbatilor care au relatii sexuale cu barbati. Avand in vedere rezistenta in crestere, automedicatia si tratamentele incomplete sunt periculoase. Testeaza-te, urmeaza schema recomandata de ghiduri si revino pentru retestare daca simptomele persista. Partenerii sexuali din ultimele 60 de zile trebuie informati si tratati.

Sifilis: stadii si manifestari care se pot confunda

Sifilisul, cauzat de Treponema pallidum, evolueaza in stadii cu prezentari clinice foarte variabile. Primul semn clasic este sancrul primar, o ulceratie nedureroasa cu margini regulate la locul de inoculare (genital, oral, anal), care apare la 10–90 de zile dupa expunere si poate trece neobservata. Dupa vindecarea leziunii, fara tratament, apare stadiul secundar: eruptii cutanate difuze (adesea pe palme si talpi), condyloma lata (placi umede, verucoase in zonele umede), febra, stare de rau, alopecie in placi si adenopatii generalizate. Urmeaza faza latenta, uneori ani intregi, iar la un subset de persoane, sifilisul tertiar cu afectare cardiovasculara, gume si complicatii neurologice severe. OMS a raportat in 2024 ca numarul noilor infectii la adulti a crescut la circa 8 milioane in 2022, semnal ca epidemia este in expansiune in multe regiuni. In SUA, CDC a indicat cresteri record ale cazurilor in 2022–2023, inclusiv o ascensiune alarmanta a sifilisului congenital. In Europa, ECDC a notat niveluri ridicate, cu focare in anumite grupuri-cheie. Aceste date subliniaza importanta screeningului la persoanele active sexual si a tratamentului prompt cu penicilina benzatinica.

Simptomatologia variata duce adesea la confuzii diagnostice: ulceratiile pot fi confundate cu herpes, eruptiile cu alergii sau alte dermatoze, iar simptomele generale cu o viroza. Raspunsul serologic confirma diagnosticul, iar titrurile sunt utile si pentru monitorizarea eficacitatii tratamentului. Sifilisul poate afecta sistemul nervos central in orice stadiu (neurosifilis) si poate mima afectiuni oftalmologice (uveite, nevrita optica) sau auditive (otosifilis). Femeile gravide nediagnosticate transmit boala fatului, cu riscuri severe de avort spontan, nastere prematura si afectari congenitale, motiv pentru care OMS si ECDC recomanda screening universal in sarcina. In Romania, INSP si programele de sanatate materna sustin testarea in trimestrul I si retestarea la risc.

Indicii clinice pe stadii la sifilis:

• Primar: ulceratie unica, nedureroasa (sancru), adenopatie regionala
• Secundar: eruptii pe trunchi, palme si talpi, condyloma lata, febra, alopecie
• Latent: fara simptome, teste serologice pozitive, risc de transmitere verticala
• Tertiar: gume, afectare cardiovasculara (anevrism aortic), complicatii neurologice
• In orice stadiu: neurosifilis si sifilis ocular sau otic, cu semne variabile

Din perspectiva sanatatii publice in 2025, cresterile raportate de OMS, ECDC si CDC impun vigilenta. Semnele pot disparea spontan, dar infectia persista si evolueaza. Orice ulcer genital sau eruptie neexplicata dupa contact sexual neprotejat necesita testare serologica. Tratamentul precoce nu doar vindeca, ci previne transmiterea si complicatiile pe termen lung. Re-testarea la 6, 12 si 24 de luni, conform ghidurilor, este recomandata pentru a confirma raspunsul terapeutic.

Herpes genital (HSV-1/HSV-2): vezicule dureroase si recidive

Herpesul genital este produs de virusurile herpes simplex, HSV-1 si HSV-2. HSV-2 este clasicul agent al leziunilor genitale recurente, dar HSV-1 a devenit o cauza din ce in ce mai frecventa a primelor episoade genitale, mai ales la persoane tinere, pe fondul contactelor orale-genitale. Infectia initiala poate fi severa, cu vezicule dureroase ce se ulcereaza, febra, dureri musculare si adenopatii. Ulterior, virusul ramane latent in ganglioni si se reactiveaza periodic, determinand recidive mai scurte. Problema majora este eliminarea virala asimptomatica: persoana poate transmite virusul chiar fara leziuni vizibile. OMS estimeaza ca sute de milioane de adulti traiesc cu HSV-2, prevalenta globala mentinandu-se ridicata si in 2024. CDC a reamintit in actualizarile din 2024 ca tratamentul antiviral supresiv reduce frecventa recidivelor si riscul de transmitere, dar nu il elimina complet. In Romania, INSP subliniaza educatia privind utilizarea prezervativelor si recunoasterea timpurie a leziunilor.

Clinic, leziunile pot fi atipice sau ascunse: fisuri fine, prurit discret sau durere la urinare fara vezicule evidente. La femei, leziunile pot fi intravaginale sau cervicale, greu de observat fara examen. Durerea accentuata, senzatia de arsura si paresteziile locale sunt indicii valoroase. Recidivele pot fi precedate de prodroame (furnicaturi, intepaturi) si declansate de stres, boli, ciclul menstrual sau expunere intensa la soare. Riscul pentru nou-nascut este major daca mama are un episod primar aproape de nastere, de aceea ghidurile internationale recomanda management obstetrical specific. Desi antiviralele (aciclovir, valaciclovir) scurteaza durata si intensitatea episoadelor, educatia si comunicarea cu partenerii sunt cruciale pentru prevenirea raspandirii.

Ce sa urmaresti in herpesul genital:

• Vezicule grupate pe un fond eritematos care se rup si formeaza ulceratii dureroase
• Usturime la urinare, dureri locale, adenopatii inghinale
• Prodrom (furnicaturi, mancarimi, intepaturi) cu 12–24 ore inainte de eruptie
• Leziuni atipice: fisuri fine, eroziuni discrete, durere fara semne evidente
• Recidive periodice, cu factori declansatori precum stres, boala, menstra

Dincolo de simptome, impactul psihologic al herpesului nu trebuie minimalizat. Consilierea, planul de viata sexuala responsabil si, cand este cazul, terapia supresiva zilnica pot imbunatati calitatea vietii si reduc riscul de transmitere. In contextul 2025, cand calatoriile si interactiunile sociale au revenit la normal, educatia continua si accesul la testare raman prioritare, conform recomandarilor OMS, ECDC si CDC.

HPV: veruci genitale, leziuni invizibile si riscul de cancer

Virusul papiloma uman (HPV) este cel mai frecvent agent al infectiilor cu transmitere sexuala. Majoritatea infectiilor sunt tranzitorii si asimptomatice, eliminate de sistemul imunitar in 1–2 ani. Tulpinile cu risc scazut (de pilda 6 si 11) pot produce veruci genitale (condiloame acuminate), in timp ce tulpinile cu risc inalt (precum 16 si 18) sunt implicate in leziuni precanceroase si cancere ale colului uterin, anusului, penisului, vulvei, vaginului si orofaringelui. Conform IARC/OMS, in 2022 au fost estimate aproximativ 661.000 cazuri noi de cancer de col uterin la nivel global, cu peste 95% atribuite infectiei persistente cu HPV. In 2024, OMS a reafirmat obiectivul strategiei de eliminare a cancerului cervical prin „90-70-90”: vaccinare, screening si tratament. In UE/EEA, ECDC sustine programe de vaccinare si screening, iar in Romania INSP si Ministerul Sanatatii extind gradual accesul la vaccinare si la testarea HPV ADN si citologie pentru depistare precoce.

Simptomatologia HPV este capricioasa. Verucile pot fi moi, conopidiforme, pruriginoase sau complet asimptomatice. Leziunile precanceroase ale colului sunt silentioase, fiind depistate prin screening (test HPV ADN si/sau test Papanicolau). La barbati, verucile apar pe penis, scrot, regiunea perianala sau in uretra; in regiunea orofaringiana, infectiile persistente pot contribui la cancere orofaringiene. Prevalenta HPV in randul tinerilor activi sexual este ridicata, iar co-infectiile cu alte ITS sunt frecvente. In 2025, accentul ramane pe vaccinarea cu spectru larg (de ex. nonavalenta), care reduce semnificativ riscul verucilor si al leziunilor precanceroase. Totusi, aparitia verucilor dupa vaccinare nu este imposibila, deoarece vaccinul nu trateaza infectiile deja dobandite si nu acopera toate tulpinile existente.

Semne si indicii clinice pentru infectia cu HPV:

• Veruci genitale moi, reliefate, uneori conopidiforme, pruriginoase sau nedureroase
• Leziuni plate sau subtile, dificil de observat cu ochiul liber
• Sangerari sau disconfort in timpul/dupa contact sexual, mai ales in leziunile cervicale
• Leziuni perianale sau anale, in special la contact anal receptiv
• Disfonie sau durere in gat persistenta in cazuri rare de afectare orofaringiana

Screeningul regulat este esential. OMS si ECDC recomanda testarea HPV ADN la intervale stabilite, completata de citologie si colposcopie cand este necesar. La orice veruca aparuta de novo, prezinta-te la medic pentru confirmare si tratament (crioterapie, acid tricloroacetic, imiquimod etc.). Prezervativele reduc riscul, dar nu il elimina complet, deoarece HPV se transmite si prin contact piele-pe-piele in zona genitala. Statistica din 2024 confirma ca, in tarile cu acoperire vaccinala crescuta, verucile genitale la tineri au scazut, ceea ce sustine puternic continuarea programelor nationale, inclusiv in Romania sub coordonarea INSP.

Trichomoniaza: scurgeri spumoase si miros neplacut

Trichomonas vaginalis este un parazit care cauzeaza cea mai frecventa infectie sexuala parazitara la nivel global. Spre deosebire de multe ITS bacteriene sau virale, trichomoniaza paote produce semne clinice mai accentuate, in special la femei. OMS a estimat pentru anii recenti o povara globala de ordinul sutelor de milioane pentru cele patru ITS curabile majore, dintre care trichomoniaza contribuie substantial (aprox. 156 milioane de cazuri noi la nivel mondial intr-un an de referinta anterior, cifra folosita in continuare in evaluari recente). In Europa, boala ramane subdiagnosticata, iar ECDC atrage atentia in 2024–2025 asupra importantei testarii in randul persoanelor cu simptome de vaginita sau uretrita. Consultul medical este important, nu doar pentru tratament, ci si pentru excluderea co-infectiilor (chlamydia, gonoree, candidoza).

La femei, trichomoniaza se manifesta tipic prin scurgeri vaginale abundente, galben-verzui, spumoase, cu miros neplacut, prurit si disurie. Colul „capsuna” (punctatii rosii) poate fi observat la examenul ginecologic, dar nu este obligatoriu. La barbati, infectia este adesea asimptomatica sau se prezinta ca uretrita usoara cu disurie si secretie matinala discreta. Infectia se asociaza cu un risc crescut de transmitere HIV si cu complicatii obstetricale (nastere prematura), ceea ce o face o prioritate pentru depistare si tratament. Diagnosticul modern se bazeaza pe NAAT, cu sensibilitate superioara fata de examinarea la microscop a secretiei.

Semne caracteristice de trichomoniaza:

• Scurgere vaginala spumoasa, galben-verzuie, cu miros intens
• Prurit vaginal si vulvar, iritatie si disurie
• Durere la contact sexual (dispareunie)
• Uretrita usoara la barbati, uneori doar disconfort la urinare
• Col „capsuna” la examenul specular, cand este prezent

Tratamentul de prima linie este cu nitroimidazoli (de ex. metronidazol), iar ghidurile actuale recomanda tratarea partenerilor pentru a preveni reinfectia, o problema frecventa. OMS si CDC au subliniat in 2024 importanta abstinentei sexuale pana la rezolvarea simptomelor si negativarea testelor, precum si evitarea consumului de alcool in timpul si imediat dupa tratament (interactiune cu metronidazolul). In Romania, INSP promoveaza educatia pentru sanatate sexuala si accesul facil la testare in centre de planificare familiala si in serviciile de boli infectioase. Daca ai scurgeri neobisnuite si miros accentuat, consulta medicul; automedicatia cu antifungice fara diagnostic corect nu rezolva trichomoniaza si poate intarzia tratamentul adecvat.

HIV si alte ITS virale (Hepatita B si C): simptome timpurii si tardive

HIV, HBV (hepatita B) si HCV (hepatita C) pot fi transmise pe cale sexuala si au evolutie indelungata, cu perioade asimptomatice. In 2024, UNAIDS a raportat ca in jur de 39 de milioane de oameni traiesc cu HIV la nivel mondial, iar infectarile noi raman la peste un milion anual, desi programele de prevenire si tratament au redus mortalitatea si transmisia in multe regiuni. Simptomele acute ale seroconversiei HIV apar la 2–4 saptamani dupa expunere si pot mima o gripa severa: febra, faringita, eruptie, adenopatii. Ulterior urmeaza o perioada lunga fara semne, in care virusul continua sa afecteze sistemul imunitar. Depistarea precoce permite initierea rapida a terapiei antiretrovirale (TAR), care in 2025 ramane standardul ce aduce incarcatura virala la nivel nedetectabil si reduce transmiterea (U=U: Undetectable = Untransmittable), conform OMS si CDC. In Romania, INSP coordoneaza reteaua de testare si tratament si sustine testarea voluntara confidentiala.

In ceea ce priveste hepatitele virale, Raportul Global OMS privind Hepatitele din 2024 a estimat ca in 2022 aproximativ 254 milioane de oameni traiau cu hepatita B cronica si circa 50 de milioane cu hepatita C cronica, cu 1,3 milioane de decese combinate, subliniind ca hepatitele virale au devenit una dintre principalele cauze de mortalitate infectioasa. Transmiterea sexuala este importanta pentru HBV, mai ales in contextul contactelor neprotejate si al partenerilor multipli. HBV poate avea o faza acuta cu icter, oboseala, greata si dureri abdominale, dar multe infectii sunt asimptomatice; o parte evolueaza spre cronicitate, riscand ciroza si carcinom hepatocelular. HCV se transmite sexual mai eficient in anumite contexte (de pilda, in relatii MSM, mai ales cu co-infectii sau traumatisme mucoase); simptomele acute sunt adesea vagi, iar cronicitatea poate persista ani fara semne, ducand in timp la fibroza hepatica.

Semne care pot sugera HIV acut sau infectie virala transmisibila sexual:

• Febra, faringita, eruptie maculopapulara si adenopatii generalizate la 2–4 saptamani dupa un risc
• Oboseala marcata, transpiratii nocturne si scadere ponderala neintentionata
• Icter, urini inchise la culoare, scaune decolorate (mai ales in HBV/HCV)
• Dureri abdominale in hipocondrul drept, greata si intoleranta la grasimi
• Ulceratii sau candidoza orofaringiana recurenta la imunosupresie

Testarea este pilonul central. Testele de generatia a 4-a pentru HIV detecteaza antigenul p24 si anticorpii si pot deveni pozitive la 2–4 saptamani; pentru confirmare se folosesc teste suplimentare. Pentru HBV/HCV, serologiile si viremia (PCR) stabilesc diagnosticul si necesita interpretare medicala. Tratamentul modern: TAR pentru HIV cu scopul nedetectabilitatii; antivirale cu actiune directa (DAA) pentru HCV care vindeca in peste 95% din cazuri; terapii pentru HBV care suprimeaza viremia si scad riscul de boala avansata. Vaccinarea anti-HBV este recomandata si in Romania, fiind inclusa in programe nationale. Conform OMS si ECDC, 2024–2025 aduc prioritizarea „test and treat”, profilaxiei pre-expunere (PrEP) pentru HIV la persoanele cu risc si intensificarea screeningului pentru hepatite in populatiile-cheie.

Mycoplasma genitalium si ureaplasma: infectii mai noi, adesea trecute cu vederea

Mycoplasma genitalium (Mgen) a iesit in prim-plan in ultimul deceniu ca agent cauzator de uretrita ne-gonococica la barbati si de cervicita, boala inflamatorie pelvina si infertilitate la femei. Prevalenta in populatia generala este estimata la 1–2%, dar poate fi mai mare in anumite grupuri cu risc. Problema majora in 2025 este rezistenta la macrolide si fluorochinolone, semnalata in ghidurile si rapoartele recente ale ECDC si OMS. Mgen se transmite sexual si este adesea asimptomatica, ceea ce o face greu de depistat fara teste specifice NAAT. Ureaplasma spp. pot fi parte din flora genitala, dar in anumite contexte pot contribui la uretrita sau corioamniotita; interpretarea rezultatelor necesita judecata clinica.

Clinic, Mgen poate mima chlamydia sau gonoreea: disurie, secretie uretrala usoara, disconfort pelvin si sangerari postcoitale la femei. Persistenta simptomelor dupa tratament standard pentru chlamydia/gonoree ar trebui sa ridice suspiciunea de Mgen, iar ghidurile europene actualizate in 2023–2024 recomanda testare tintita in uretrite/cervicite persistente sau recurente, nu screening universal. Alegerea terapiei trebuie ghidata de testarea rezistentei cand este disponibila sau de algoritmi terapeutici etapizati (de exemplu, doxiciclina urmata de azitromicina in absenta suspiciunii de rezistenta macrolidica, ori moxifloxacina in cazuri refractare), conform recomandarilor ECDC si CDC.

Indicii care pot sugera M. genitalium in practica:

• Uretrita sau cervicita persistenta dupa tratament adecvat pentru chlamydia/gonoree
• Disurie, secretie uretrala discreta, prurit uretral
• Durere pelvina joasa, spotting postcoital la femei
• Test NAAT pozitiv pentru Mgen, adesea cu markeri de rezistenta
• Recidive frecvente si raspuns partial la terapiile standard

Din punct de vedere al sanatatii publice, monitorizarea rezistentei este prioritara. OMS si ECDC au subliniat in comun, in documente tehnice recente, nevoia de utilizare judicioasa a antibioticelor si de educatie privind prezervativele pentru a reduce transmiterea. In Romania, INSP incurajeaza abordarea integrata: testare corecta, tratament ghidat de dovezi si informarea partenerilor. Daca ai simptome care persista dupa tratamente anterioare sau recidive frecvente, discuta cu medicul despre testarea pentru Mgen si alte patogene mai putin obisnuite.