Meniu

Implantarea stimulatorului cardiac: tehnici și proceduri actuale

Articol scris de

Numele meu este Ioana Matei și sunt un content writer dornic de cunoaștere, cu o dorință acerbă de a excela.
Am absolvit Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, în anul 2015.

9 luni în urmă 4

Implantarea stimulatorului cardiac: tehnici și proceduri actuale

În cadrul acestui articol te vei familiariza cu lumea fascinantă a cardiologiei, în special cu aspecte esențiale ale implantării stimulatorului cardiac. Vei descoperi ce implică această procedură, când este necesară și cum se pregătește pacientul pentru acest pas major. Te vom ghida prin tehnicile actuale de implantare, asigurându-ți o înțelegere clară a procesului. 

Ce este un stimulator cardiac și când este necesar?

Un stimulator cardiac este un dispozitiv mic, care se implantează în piept sau în abdomen pentru a ajuta la controlul ritmului cardiac anormal. Acesta trimite impulsuri electrice către inimă pentru a regla ritmul cardiac, intervenind atunci când inima bate prea lent, prea rapid sau într-un ritm neregulat. Funcționarea stimulatorului cardiac se bazează pe un sistem de electrozi și un generator de impulsuri. Electrozii sunt plasați în inimă și sunt conectați la generatorul de impulsuri. Acesta din urmă detectează când ritmul cardiac devine anormal și trimite impulsuri electrice prin electrozi către inimă, pentru a regla ritmul. Stimulatorul cardiac mai este cunoscut și sub denumirea de pacemaker cardiac. [1]

Există mai multe cazuri în care este necesară implantarea unui stimulator cardiac. Pacienții care suferă de bradicardie (inima bate prea lent), tahicardie (inima bate prea repede), bloc cardiac (semnalele electrice sunt întârziate sau blocate complet) sau fibrilație atrială (bătăile inimii sunt neregulate și deseori rapide) pot beneficia de un stimulator cardiac. Acești pacienți pot avea simptome precum oboseală, amețeală, senzație de leșin sau dificultăți în desfășurarea activităților zilnice [2].

Componentele unui stimulator cardiac

Componentele principale ale unui stimulator cardiac includ o baterie, un microcomputer și un set de electrozi.

Bateria este responsabilă de alimentarea întregului aparat și are de obicei o durată de viață de aproximativ 5-15 ani. De obicei, bateria este realizată din litiu, care este un material durabil și cu o rezistență mare. Microcomputerul este o componentă crucială a stimulatorului cardiac și controlează funcționarea dispozitivului. Acesta conține un microprocesor, un circuit de control și un oscilator [3].

Cele mai citite articole

Electrozii sunt fire subțiri care transmit impulsurile electrice de la stimulator la inimă. Aceștia sunt plasați în interiorul inimii sau în apropierea acesteia și sunt responsabili de transmiterea impulsurilor electrice necesare pentru a menține un ritm cardiac normal.

Aceste componente lucrează împreună pentru a monitoriza și controla ritmul inimii. De exemplu, microcomputerul monitorizează ritmul inimii și, dacă acesta este prea lent sau prea rapid, transmite un semnal la electrozi. Electrozii, la rândul lor, transmit impulsurile electrice către inimă pentru a ajusta ritmul [1].

Cum se pregătește pacientul pentru implantarea stimulatorului cardiac?

Pentru a se pregăti înainte de implantarea unui stimulator cardiac, pacientul va trece printr-o evaluare medicală pre-operatorie amănunțită. Aceasta include un set complet de teste, precum analize de sânge, electrocardiogramă și radiografii de torace, care sunt necesare pentru a evalua starea de sănătate generală a pacientului și pentru a identifica orice potențiale riscuri. De asemenea, se va realiza o evaluare a istoricului medical al pacientului pentru a identifica orice afecțiuni preexistente care ar putea afecta procedura sau recuperarea. Această evaluare este esențială pentru a asigura siguranța și succesul implantului stimulatorului cardiac [5].

Înainte de procedură, pacientul va avea o întâlnire cu medicul specialist, de obicei un cardiolog, pentru a discuta în detaliu despre procedură, beneficii, riscuri și alternativele la implantarea unui stimulator cardiac. În cadrul acestei consultări, pacientul ar trebui să-și exprime orice îngrijorări sau întrebări pe care le are. Medicul va răspunde la aceste întrebări și va oferi informații suplimentare pentru a ajuta pacientul să ia o decizie informată cu privire la procedură [3].

Înainte de implantarea stimulatorului cardiac, pacientul ar putea fi sfătuit să se abțină de la mâncare și băutură cu câteva ore înainte de administrarea anesteziei. De asemenea, pacientul va fi instruit cu privire la gestionarea oricăror medicamente pe care le ia în mod regulat. Este posibil să fie necesar să se facă ajustări în dozarea sau administrarea acestor medicamente înainte de procedură, în funcție de recomandările medicului [4].

Tehnici actuale de implantare a stimulatorului cardiac

În prezent, există mai multe tehnici utilizate în implantarea stimulatorului cardiac. Aceste tehnici includ tehnica transvenoasă, tehnica epicardică și tehnica endocardică. Fiecare tehnică are propriile avantaje și dezavantaje, iar alegerea potrivită depinde de situația și necesitățile fiecărui pacient.

Tehnica transvenoasă presupune implantarea stimulatorului cardiac prin intermediul venelor. Aceasta este o procedură minim invazivă, care oferă o recuperare rapidă și mai puține complicații post-operatorii. Avantajul major al acestei tehnici este că nu este necesară o intervenție chirurgicală deschisă, reducând astfel riscul de infecții și durata de spitalizare. Cu toate acestea, există un risc mai mare de dislocare a electrozilor și necesitatea unor ajustări ulterioare [1].

Tehnica epicardică presupune implantarea stimulatorului cardiac pe suprafața externă a inimii. Această tehnică este utilizată în principal în cazurile în care intervenția transvenoasă nu este posibilă sau nu este recomandată. Un avantaj al tehnicii epicardice este că permite o fixare mai stabilă a electrozilor, reducând astfel riscul de dislocare. Cu toate acestea, aceasta implică o intervenție chirurgicală deschisă și poate necesita o perioadă de recuperare mai lungă.

Tehnica endocardică presupune implantarea stimulatorului cardiac direct în interiorul inimii. Această tehnică este utilizată de obicei în cazurile în care alte tehnici nu sunt fezabile sau nu sunt eficiente. Avantajul acestei tehnici este că asigură o stimulare mai precisă a inimii și permite o fixare mai bună a electrozilor. Cu toate acestea, implică o intervenție chirurgicală mai complexă și poate crește riscul de complicații [2].

Procedura generală de implantare a unui stimulator cardiac implică anestezia pacientului, crearea unui buzunar subcutanat pentru dispozitiv, introducerea electrozilor în inimă prin sistemmul venos și atașarea acestora la stimulator. Pașii exacti pot varia în funcție de tehnica utilizată și de particularitățile fiecărui pacient.

Implantarea stimulatorului cardiac este o tehnică modernă de cardiologie intervențională, menită să regleze ritmul cardiac neregulat al pacientului. Cu pregătirea preoperatorie adecvată și o perioadă de recuperare atent monitorizată, ea crește durata și calitatea vieții pacienților. 

Bibliografie:

  1. British Heart Foundation. “Pacemakers.” Bhf.org.uk, 2019, www.bhf.org.uk/informationsupport/treatments/pacemakers, accesat la 7.08.2023;
  2. Cleveland Clinic. “Permanent Pacemaker: Treatment, Prevention, Outlook.” Cleveland Clinic, 28 Feb. 2022, my.clevelandclinic.org/health/treatments/17360-permanent-pacemaker,
  3. “Heart Pacemaker: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2012, medlineplus.gov/ency/article/007369.htm, accesat la 7.08.2023;
  4. Mayo Clinic. “Pacemaker – Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, Mayo Clinic, 2 Dec. 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/pacemaker/about/pac-20384689, accesat la 7.08.2023;
  5. “Pacemakers – What Are Pacemakers? | NHLBI, NIH.” Www.nhlbi.nih.govwww.nhlbi.nih.gov/health/pacemakers#:~:text=A%20pacemaker%20is%20a%20small, accesat la 7.08.2023. 

Cele mai citite articole