Ce este embolia pulmonară ?

Embolia pulmonară (EP) este o afecțiune gravă, potențial letală, cauzată de blocarea unui vas de sânge din plămâni de un cheag de sânge sau alte materiale – grăsime sau aer. 

Cheagul de sânge, denumit embolus, se formează de obicei în venele profunde ale picioarelor (tromboză venoasă profundă, TVP) și călătorește prin fluxul sanguin până ajunge în artera pulmonară, unde se blochează și împiedică circulația sângelui în plămâni.

Ce medic tratează embolia pulmonara?

Embolia pulmonară este tratată de o echipă multidisciplinară de specialiști, datorită naturii complexe și potențial letale a afecțiunii. 

1. Medici de urgență: Aceștia sunt adesea primii care evaluează și gestionează pacienții cu embolie pulmonară acută. Ei stabilizează pacientul și inițiază tratamentul de urgență.
2. Hematologi: Acești specialiști sunt implicați în gestionarea anticoagulanților și evaluarea riscurilor de sângerare versus necesitatea de prevenire a formării de noi cheaguri de sânge.
3. Cardiologi: Ei gestionează complicațiile cardiace asociate cu EP, cum ar fi disfuncția ventriculară dreaptă și aritmiile. De asemenea, pot fi implicați în procedurile intervenționale, cum ar fi tromboliza sau embolectomia.
4. Pneumologi / ATI-sti: Acești medici tratează pacienții cu insuficiență respiratorie și alte complicații pulmonare și sunt esențiali în monitorizarea și managementul pe termen lung al pacienților.
5. Radiologi intervenționali: Aceștia efectuează proceduri de imagistică pentru diagnostic și tratamente intervenționale – tromboliza asistată cu cateter sau fragmentarea mecanică a cheagurilor.

Cauze și factori de risc

Principala cauză a emboliei pulmonare este tromboza venoasă profundă (TVP), unde cheagurile se formează în venele profunde ale membrelor inferioare. 

Alți factori de risc includ:

1. Imobilizarea prelungită: perioadele lungi de imobilizare, cum ar fi după o intervenție chirurgicală sau în timpul zborurilor lungi, cresc riscul.
2. Istoric de tromboză: persoanele care au avut în trecut tromboze sau EP au un risc crescut.
3. Afecțiuni medicale: cum ar fi cancerul, insuficiența cardiacă și afecțiunile autoimune.
4. Condiții genetice: predispoziția ereditară la formarea de cheaguri.

Simptome

Simptomele emboliei pulmonare pot varia și pot include:

1. Dificultate la respirație: respirație rapidă și dificultate la respirație, în special la efort.
2. Durere toracică: durerea acută sau senzația de presiune în zona pieptului.
3. Tuse și spută cu sânge: pot apărea tuse și spută cu urme de sânge.
4. Bătăi neregulate ale inimii: palpitații și senzația de bătăi neregulate ale inimii.

Diagnostic și evaluare

1. Evaluarea clinică și scorurile de probabilitate:

• Medicul va evalua simptomele pacientului, cum ar fi dispneea subită, durerea toracică, hemoptizia și sincopele. Aceste simptome, împreună cu factorii de risc, sunt folosite pentru a determina probabilitatea pretest a EP folosind scoruri clinice. (scorul Wells și scorul Geneva).

1. Testele de laborator:

• D-dimeri: Un nivel crescut de D-dimer poate indica prezența unui cheag de sânge, deși acest test nu este specific și poate fi crescut în alte afecțiuni. Totuși, un nivel normal de D-dimer poate exclude EP în cazul pacienților cu probabilitate pretest scăzută.

1. Imagistica medicală:

• Angiografia CT pulmonară (CTPA): Este metoda preferată pentru diagnosticarea EP, oferind imagini detaliate ale arterelor pulmonare și identificând direct cheagurile de sânge. Este rapidă și eficientă, dar implică expunere la radiații și utilizarea contrastului.
• Ventilație-perfuzie (V/Q) scan: Utilizată în special la pacienții care nu pot fi supuși CTPA (de exemplu, femeile gravide sau pacienții cu alergii la contrast). Scanarea V/Q compară fluxul de aer și sânge în plămâni pentru a detecta anomalii.
• Ultrasonografia venoasă: Utilizată pentru a detecta tromboza venoasă profundă (TVP) în membrele inferioare, care este o sursă comună de EP.
• Echocardiografia: Utilizată pentru a evalua funcția cardiacă și presiunea arterială pulmonară, în special la pacienții instabili hemodinamic.

1. Teste suplimentare:

• Analiza gazelor arteriale: Poate arăta hipoxemie și hipocapnie, sugerând prezența unui embolism pulmonar.
• Radiografia toracică și electrocardiograma (ECG): Deși nu sunt specifice pentru EP, pot ajuta la excluderea altor afecțiuni și la identificarea semnelor indirecte de EP, de ex. dilatarea ventriculului drept.

Complicații și prognoză

Cele mai citite articole

Complicații ale Emboliei Pulmonare

• Recurența tromboembolismului.
• Hipertensiune pulmonară cronică tromboembolică (CTEPH).
• Sindromul posttrombotic.
• Disfuncție ventriculară dreaptă.

Prognostic

1. Factori de risc:

• Vârsta avansată, prezența cancerului, insuficiența cardiacă congestivă și boala pulmonară obstructivă cronică sunt factori de risc majori pentru mortalitate.

1. Evaluarea riscului pe baza scorurilor clinice:

• Scorul PESI (Pulmonary Embolism Severity Index) și scorul simplificat PESI sunt utile pentru a stratifica pacienții în funcție de riscul lor de mortalitate și complicații pe termen scurt.

1. Modelul prognostic multimarker:

• Un model prognostic care combină indexul PESI simplificat, troponina cardiacă I, peptidul natriuretic cerebral și ecografia membrelor inferioare poate clasifica pacienții cu EP acută în funcție de riscul de complicații pe termen scurt.

1. Supraviețuirea pe termen lung:

• Supraviețuirea pe termen lung depinde de prezența unor boli subiacente și de gradul de hipertensiune pulmonară și disfuncție ventriculară dreaptă la diagnostic.

Prevenție

1. Anticoagulante:

• Heparină nefracționată și heparine cu greutate moleculară mică (LMWH): Acestea sunt frecvent utilizate pentru profilaxie în situații cu risc crescut de tromboembolism, cum ar fi după intervenții chirurgicale majore sau în cazul pacienților imobilizați.
• Anticoagulante orale directe (DOACs): Medicamente precum rivaroxaban, apixaban și dabigatran sunt eficiente și prezintă un risc mai redus de sângerare comparativ cu anticoagulanții tradiționali.

1. Metode mecanice:

• Ciorapi de compresie elastică: Utilizați pentru a preveni staza venoasă în picioare, reducând astfel riscul de formare a cheagurilor.
• Filtre de vena cavă inferioară: Acestea pot fi plasate pentru a preveni migrarea cheagurilor de sânge către plămâni în cazurile în care anticoagularea este contraindicată.

1. Măsuri non-farmacologice:

• Mobilizare precoce: Mobilizarea timpurie după intervenții chirurgicale sau perioade de imobilizare poate preveni formarea cheagurilor.
• Hidratarea adecvată: Menținerea unei hidratări bune ajută la prevenirea stazei venoase și la reducerea riscului de tromboză.

Controalele cardiologice regulate nu doar monitorizează starea inimii tale, ci și previn afecțiuni grave precum embolia pulmonară, atacul de cord și hipertensiunea arterială. 

Prin detectarea timpurie a problemelor cardiovasculare, putem interveni eficient și putem salva vieți.

Biomedica Servicii Medicale

Bulevardul Decebal 4, Piatra Neamț, 610012
office@biomedica-servicii.ro
0233 23 15 13
0753 77 83 44

Disclaimer:

• Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
• Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
• Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
• Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
• Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

Cele mai citite articole