Boli venerice pot afecta barbatii indiferent de varsta sau stil de viata, iar multe dintre ele sunt initial silentioase, fara simptome evidente. In randurile urmatoare gasesti o trecere in revista a celor mai frecvente infectii cu transmitere sexuala (ITS) la barbati, cum se manifesta, cum se diagnosticheaza si ce optiuni de tratament si preventie exista. Datele includ statistici recente (2024–2025) din surse precum OMS/WHO, ECDC, CDC, UNAIDS si INSP.
Articolul pune accent pe semnele la care merita sa fii atent, pe masuri practice de reducere a riscului si pe recomandari validate stiintific, inclusiv optiuni de screening si vaccinare acolo unde este disponibil, pentru a-ti proteja sanatatea sexuala pe termen lung.
Ce boli venerice pot afecta barbatii si cum se manifesta?
Chlamydia la barbati: deseori silentioasa, dar cu riscuri reale
Chlamydia, cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, este una dintre cele mai frecvente boli venerice la nivel global si adesea evolueaza fara simptome la barbati. OMS estimeaza in evaluarile sale recente ca, anual, apar zeci de milioane de infectii noi cu chlamydia la nivel mondial, iar ECDC a raportat in 2024 ca notificarile in UE/SEE au continuat sa creasca comparativ cu anii anteriori. In Statele Unite, CDC a consemnat pentru anul 2022 peste 1,6 milioane de cazuri raportate de chlamydia, marcand in 2024 persitenta unei poveri importante de boala in populatie. In Romania, INSP subliniaza nevoia de testare directionata in grupurile cu risc si la partenerii sexuali ai persoanelor depistate pozitiv.
La barbati, infectia se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat cu o persoana infectata. Perioada de incubatie este, de regula, intre 7 si 21 de zile. Simptomele, atunci cand apar, includ usturime sau arsura la urinare, secretii uretrale albicioase sau galbui, disconfort testicular, durere in zona pelvina, precum si iritatie sau durere rectala dupa contact anal. Totusi, aproximativ jumatate dintre barbatii infectati nu au simptome, ceea ce faciliteaza transmiterea catre parteneri si favorizeaza complicatii.
Semne si situatii frecvente la barbati cu chlamydia:
- Usturime la urinare si secretii uretrale usor opalescente sau galbui.
- Durere testiculara si sensibilitate la palpare, uneori unilaterala.
- Iritatie sau sangerare rectala dupa raport anal receptiv.
- Faringita sau disconfort in gat dupa sex oral neprotejat cu un partener infectat.
- Absenta completa a simptomelor, dar test PCR pozitiv la screening.
Complicatiile pot include epididimita (inflamarea epididimului), care poate duce la durere intensa si, rar, la probleme de fertilitate. Uretrita persistenta si artrita reactiva (triada uretrita-conjunctivita-artrita) sunt alte consecinte posibile. Diagnosticul se face prin teste NAAT/PCR din urina sau exsudat uretral, iar in cazul sexului anal sau oral, se pot recolta probe rectale si faringiene.
Tratamentul de prima intentie este antibiotic, recomandat de ghidurile actuale (de exemplu, doxiciclina pentru 7 zile sau alternative conform indicatiei medicale). Este esentiala tratarea concomitenta a partenerilor, abstinenta sexuala pe durata tratamentului si retestarea la 3 luni in grupurile cu risc sau daca simptomele reapar. CDC, ECDC si OMS recomanda utilizarea prezervativului si screening periodic pentru persoanele active sexual, cu accent pe barbatii cu parteneri multipli, barbatii care fac sex cu barbati (MSM) si barbatii tineri sub 25 de ani. Statistic, cresterea raportata in UE/SEE in 2022 fata de 2021 pentru chlamydia a fost de peste 10% conform ECDC 2024, iar tendinta de intensificare a continuat in 2023 in multe tari.
Din perspectiva sanatatii publice, mesajul cheie este ca chlamydia este frecventa, adesea asimptomatica, usor de diagnosticat si, in majoritatea cazurilor, vindecabila cu antibiotice. Intarzierea diagnosticului creste riscul de transmitere si complicatii. Institutiile internationale (OMS/WHO, ECDC) si nationale (INSP) sustin extinderea testarii si educatiei pentru a limita povara bolii in 2025.
Gonoree la barbati: crestere a cazurilor si ingrijorari privind rezistenta la antibiotice
Gonoreea, cauzata de Neisseria gonorrhoeae, ramane o ITS majora la barbati, cu raspandire in crestere in multe regiuni. ECDC a raportat in 2024 cresteri marcate ale notificarilor in UE/SEE pentru 2022 comparativ cu 2021 (aproximativ +48%), iar raportarile preliminare din 2023 indica mentinerea trendului ascendent in numeroase state. In SUA, CDC a inregistrat in 2022 peste 700.000 de cazuri raportate. O preocupare majora in 2024–2025 este rezistenta bacteriei la antibiotice; OMS, prin reteaua GASP, avertizeaza ca s-au documentat tulpini cu sensibilitate redusa sau rezistenta crescuta la ceftriaxona in mai multe tari, ceea ce complica tratamentul.
Transmiterea are loc prin contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat. La barbati, perioada de incubatie este scurta, 2–7 zile, iar debutul simptomelor poate fi brusc. Manifestarile cele mai frecvente sunt uretrita cu secretii purulente, disurie intensa si frecventa urinara crescuta. Poate aparea si proctita (dupa contact anal), faringita (dupa contact oral), precum si epididimita. Un procent semnificativ de infectii pot fi oligosimptomatice sau asimptomatice, contribuind la raspandire.
Indicii clinice si situatii care ridica suspiciunea de gonoree:
- Secretii uretrale galben-verzui, abundente, care pateaza lenjeria.
- Usturime accentuata la mictiune si nevoia frecventa de a urina.
- Durere testiculara si tumefactie (posibila epididimita).
- Durere rectala, mancarimi, secretii sau sangerare dupa contact anal.
- Durere in gat persistenta dupa sex oral neprotejat.
Diagnosticul se realizeaza prin teste NAAT/PCR din urina sau exsudat uretral; pentru expuneri anale sau orale, se recomanda recoltarea de probe specifice (rect si faringe). In anumite situatii, cultura este utila pentru testarea sensibilitatii la antibiotice, mai ales in contextul rezistentei emergente. Tratamentul standard implica ceftriaxona in doza unica injectabila, conform recomandarilor actualizate ale CDC si ECDC; in functie de ghid si context, poate fi asociat tratament pentru chlamydia daca nu a fost exclusa prin testare.
Netratata, gonoreea poate duce la complicatii precum epididimita, prostatita, stenoze uretrale si, rar, infectie diseminata cu artrita septica si leziuni cutanate. Din perspectiva sanatatii publice, utilizarea prezervativului, testarea periodica a barbatilor cu risc si tratarea simultana a partenerilor sunt masuri esentiale. ECDC subliniaza in 2024 necesitatea intaririi supravegherii rezistentei antimicrobiene si a respectarii dozelor recomandate, pentru a limita selectia de tulpini rezistente. In 2025, mesajul ramane clar: gonoreea este tratabila, dar devine mai dificil de gestionat fara testare si tratament corect.
Sifilis la barbati: reaparitie marcata si spectru clinic variat
Sifilisul, produs de Treponema pallidum, se caracterizeaza prin stadii clinice distincte si a cunoscut o revenire ingrijoratoare in ultimii ani. CDC a raportat in 2024 ca in SUA cazurile au atins cele mai inalte niveluri din ultimele decenii, cu crestere continua a sifilisului infectios. ECDC a semnalat in 2024 o crestere considerabila a notificarilor in UE/SEE in 2022 fata de 2021 (peste +30%), tendinta care, in multe tari, a continuat in 2023. OMS estimeaza milioane de infectii noi anual la nivel global, cu un impact semnificativ in randul barbatilor activi sexual, inclusiv MSM.
Transmiterea are loc prin contact sexual direct cu o leziune sifilitica (sancru), prin contact anal, vaginal sau oral, precum si de la mama la fat (in cazuri de sarcina). La barbati, sifilisul primar se manifesta de obicei printr-o ulceratie nedureroasa, solitara, cu margini dure, in zona genitala sau anala; leziunea poate trece neobservata, mai ales in locuri greu vizibile. Sifilisul secundar apare la cateva saptamani si include eruptii cutanate difuze (adesea pe palme si plante), febra, dureri musculare si limfadenopatie. Fara tratament, boala poate intra intr-o faza latenta si, ulterior, evolua catre sifilis tertiar, cu afectare cardiovasculara, neurologica sau gomatosa.
Situatii si manifestari care necesita evaluare pentru sifilis:
- Ulceratie genitala sau anala nedureroasa aparuta la 10–90 de zile dupa contact cu risc.
- Eruptie pe palme si plante, insotita de febra si adenopatie generalizata.
- Leziuni la nivelul mucoasei bucale sau condilomata lata perianala.
- Tulburari neurologice sau vizuale neexplicate (posibil neurosifilis).
- Test pozitiv al unui partener sexual in ultimele 90 de zile.
Diagnosticul se bazeaza pe teste serologice nontreponemice (VDRL, RPR) si treponemice (TPPA, EIA), alaturi de evaluarea clinica. In caz de afectare neurologica sau oculara, se poate recomanda punctie lombara. Tratamentul de electie ramane penicilina G benzatinica, cu scheme adaptate stadiului bolii. La persoanele alergice, se utilizeaza alternative sau desensibilizare in situatii speciale. Monitorizarea titrurilor nontreponemice la 6–12 luni este esentiala pentru confirmarea raspunsului la tratament.
Prevenirea implica utilizarea consecventa a prezervativului, testarea periodica in functie de risc si tratamentul prompt al partenerilor. Pentru barbati cu parteneri multipli sau MSM, ghidurile CDC/ECDC recomanda screening regulat, de exemplu la 3–6 luni in functie de comportamentele sexuale. Cresterea sifilisului raportata in 2024–2025 subliniaza nevoia intensificarii programelor de informare si testare, inclusiv in Romania, unde INSP sustine campanii de educare si acces la testare anonima si gratuita in centrele specializate.
HPV la barbati: frecvent, de multe ori fara simptome, dar cu potential oncogenic
Papillomavirusul uman (HPV) este cea mai comuna infectie sexuala la nivel global. Majoritatea persoanelor active sexual vor intra in contact cu HPV de-a lungul vietii. La barbati, infectia este de obicei asimptomatica si este eliminata spontan in 6–24 de luni in marea parte a cazurilor. Totusi, anumite tulpini (de risc inalt, precum HPV 16 si 18) sunt implicate in aparitia unor cancere (orofaringiene, anale, peniene), iar tulpinile de risc scazut (6 si 11) produc veruci genitale. CDC si OMS subliniaza ca, desi multe infectii se remit, riscul cumulativ in viata ramane ridicat, cu impact important asupra sanatatii publice.
Transmiterea se realizeaza prin contact piele-la-piele in timpul actului sexual vaginal, anal sau oral, dar si prin contact intim fara penetrare. Prezervativul reduce riscul, insa nu il elimina complet, deoarece HPV se poate transmite prin zonele neacoperite. In 2024, OMS si ECDC promoveaza vaccinarea anti-HPV ca interventie-cheie, tot mai multe tari extinzand programele de vaccinare si la baieti, pentru a reduce atat verucile genitale, cat si cancerele asociate. In practica, multe tari din UE/SEE vaccineaza fete si baieti in preadolescenta, iar recuperarea vaccinala este posibila pana la varste mai mari, conform ghidurilor nationale.
La ce sa fii atent in cazul HPV la barbati:
- Aparitia de veruci genitale (condiloame) pe penis, scrot, zona pubiana sau perianal.
- Disconfort, mancarime sau sangerare minora la nivelul verucilor.
- Leziuni persistente sau indurate care nu se vindeca (necesita evaluare medicala).
- Disfonie, durere in gat sau noduli cervicali persistenti la barbatii cu sex oral neprotejat (posibile leziuni orofaringiene).
- Rezultate anormale la screening anal in grupurile cu risc (de ex., MSM HIV-pozitivi).
Diagnosticul verucilor este clinic; pentru leziuni atipice se recomanda biopsie. Pentru cancerele asociate HPV, diagnosticul implica evaluare ORL, anala sau urologica, dupa caz. Nu exista un test universal de screening HPV pentru barbati in populatia generala; anumite centre efectueaza citologie anala si testare HPV la grupuri cu risc inalt. Tratamentul verucilor include crioterapie, tratamente topice (imiquimod, podofilotoxina), electrocauterizare sau excizie. Managementul leziunilor precanceroase sau canceroase se face conform ghidurilor oncologice.
Vaccinarea este interventia esentiala: OMS si ECDC recomanda implementarea programelor nationale si extinderea acoperirii, evidentiind beneficii atat pentru femei, cat si pentru barbati. Date recente ale CDC si ECDC arata scaderi semnificative ale verucilor genitale si ale leziunilor precanceroase in tarile cu acoperire vaccinala inalta. Pentru Romania, informatiile INSP pot orienta asupra eligibilitatii si disponibilitatii vaccinarii; discutia cu medicul de familie este primul pas. In 2025, mesajul central este clar: vaccinarea + comportamente sexuale sigure reduc substantial povara HPV si a complicatiilor sale pe termen lung.
Herpes genital (HSV-1 si HSV-2): recurent si usor de transmis
Herpesul genital este determinat cel mai frecvent de HSV-2, dar si de HSV-1 (in special prin sex oral). OMS estimeaza ca aproximativ 13% dintre adultii cu varste intre 15 si 49 de ani sunt infectati cu HSV-2 la nivel global, cu variatii regionale. La barbati, infectia se transmite prin contact direct piele-la-piele in timpul contactului sexual vaginal, anal sau oral, chiar si in absenta leziunilor vizibile, deoarece virusul se poate elimina intermitent (shedding) la nivelul pielii si mucoaselor.
Debutul poate fi insotit de arsuri, mancarimi si vezicule dureroase care se ulcereaza la nivelul penisului, scrotului sau perianal. Primul episod poate fi mai sever si insotit de febra, mialgii si adenopatie inghinala. Recidivele, mai scurte si mai blande in general, apar la intervale variabile. Desi nu exista vindecare definitiva, antiviralele (aciclovir, valaciclovir, famciclovir) scad severitatea si frecventa episoadelor si reduc riscul de transmitere, mai ales in terapia supresiva zilnica.
Indicatori si contexte tipice in herpesul genital masculin:
- Vezicule dureroase care se rup si lasa ulceratii superficiale, localizate pe gland sau preput.
- Arsura si prurit genital precedate de prodrom (furnicaturi) in aceeasi zona.
- Durere la mictiune daca leziunile ating meatul uretral.
- Episod initial intens cu febra si noduli inghinali durerosi, urmat de remisiune.
- Recurente declansate de stres, oboseala sau imunosupresie.
Diagnosticul se bazeaza pe test PCR din materialul prelevat de pe leziune; testarea serologica poate ajuta in anumite contexte, dar nu este recomandata de rutina la toti. Diferentialul include sifilis (sancru), balanita, dermatite de contact si leziuni traumatice. Pentru parteneri, consilierea este esentiala, iar folosirea prezervativului si evitarea contactului in timpul eruptiilor scad riscul de transmitere. In 2024–2025, OMS si ECDC accentueaza educatia privind recunoasterea episoadelor si accesul la tratament antiviral pentru a reduce stigma si povara bolii.
Herpesul genital nu creste fertilitatea si nu lasa sechele pe termen lung la majoritatea barbatilor sanatosi, dar poate avea un impact psihologic important si poate coexista cu alte ITS, crescand riscul de transmitere a HIV in timpul ulceratiilor. Prudenta, comunicarea deschisa cu partenerii si consultul medical la primele semne sunt cele mai bune strategii pentru a mentine controlul asupra bolii si a evita transmiterea.
HIV la barbati: prevenibil si tratabil, dar inca prezent
Virusul imunodeficientei umane (HIV) ramane o problema importanta de sanatate publica. Conform raportului UNAIDS publicat in 2024, peste 39 de milioane de persoane traiau cu HIV in 2023 la nivel global, cu progrese continue in extinderea tratamentului antiretroviral (ART). Desi noile infectii sunt in scadere in multe regiuni, transmiterea persista, mai ales in grupuri vulnerabile si in contexte cu acces limitat la servicii. In Romania, INSP coordoneaza programe de testare, prevenire si tratament, cu centre regionale specializate si posibilitatea testarii gratuite/anonime in multe unitati.
Transmiterea la barbati are loc prin contact sexual neprotejat (anal receptiv este cel mai riscant, urmat de anal insertiv si vaginal), prin partajarea de ace/siringi si, rar, prin expuneri occupational-medicale. Simptomele acute pot include febra, faringita, eruptii si adenopatie la 2–4 saptamani dupa expunere. Dupa faza acuta, multi barbati pot ramane asimptomatici ani de zile, in absenta tratamentului, in timp ce virusul scade progresiv numarul de limfocite CD4. Terapia ART actuala permite supresia virala sustinuta; conceptul U=U (Undetectable=Untransmittable) este validat stiintific: o incarcatura virala nedetectabila previne transmiterea sexuala.
Masuri cheie recomandate de OMS/CDC/ECDC pentru barbati:
- Testare periodica in functie de risc (de ex., la 3–6 luni pentru MSM sau parteneri multipli).
- Utilizarea prezervativului si lubrifiantilor pe baza de apa sau silicon.
- Profilaxie pre-expunere (PrEP) pentru persoanele cu risc crescut; eficienta >90% cu aderenta buna.
- Profilaxie post-expunere (PEP) in primele 72 de ore dupa un contact cu risc, timp de 28 de zile.
- Inceperea prompta a ART la diagnostic si mentinerea aderentei pentru a atinge nedetectabilitatea.
Statisticile din 2024–2025 indica progrese, dar si disparitati. UNAIDS raporteaza scaderi ale deceselor si noilor infectii in multe regiuni, insa ramane o povara in tarile cu resurse limitate. In Europa, ECDC monitorizeaza tendintele si promoveaza strategii integrate: testare combinata HIV/ITS, acces la PrEP si servicii prietenoase pentru MSM si tineri. In Romania, contactarea unui centru INSP sau a unui ONG partener poate facilita testarea rapida si confidentiala.
HIV nu mai este o sentinta: cu tratament modern, speranta de viata se apropie de cea a populatiei generale, iar calitatea vietii este buna. Esential este sa stii statusul, sa adopti masuri de preventie adecvate si sa accesezi tratamentul si suportul de care ai nevoie. In 2025, combinatia dintre PrEP, ART, prezervativ si testare regulata reprezinta coloana vertebrala a controlului epidemiei la barbati.
Trichomoniaza la barbati: adesea uitata, dar foarte raspandita
Trichomoniaza este o ITS cauzata de parazitul Trichomonas vaginalis. Desi este mai des simptomatica la femei, barbatii pot fi purtatori si transmitatori silentiosi. OMS estimeaza in mod constant ca trichomoniaza este printre cele mai raspandite ITS curabile, cu zeci de milioane de cazuri noi anual la nivel global. Din cauza asimptomatologiei frecvente la barbati si a lipsei screeningului de rutina in multe tari, povara reala poate fi subestimata.
La barbati, transmiterea se face prin contact sexual vaginal neprotejat, iar mai rar prin contact anal sau oral. Simptomele, cand apar, includ secretii uretrale usoare, prurit, usturime la urinare si iritatie post-coitala. In unele situatii, trichomoniaza poate contribui la uretrite persistente, chiar dupa tratamentul pentru chlamydia sau gonoree, daca nu a fost diagnosticata corect. Diagnosticul modern se bazeaza pe teste NAAT/PCR din prima portiune de urina sau exsudat uretral; testele antigenice rapide sunt disponibile, insa sensibilitatea lor variaza.
Cand sa te gandesti la trichomoniaza:
- Uretrita persistenta in pofida tratamentului pentru alte ITS.
- Secretii uretrale discrete, apos-mucos, fara miros intens.
- Mancarimi si disconfort genital recurente, fara o alta cauza clara.
- Partenera testata pozitiv pentru Trichomonas vaginalis.
- Relatii sexuale neprotejate cu parteneri multipli sau noi.
Tratamentul standard consta in metronidazol sau tinidazol administrate in doza unica sau in cure scurte, conform ghidurilor actuale. Este cruciala tratarea concomitenta a partenerilor sexuali pentru a preveni reinfectarea. Abstinenta de la alcool pe durata si la scurt timp dupa terapia cu nitroimidazoli este recomandata pentru a evita reactiile adverse. Re-testarea poate fi luata in considerare la 3 luni in grupurile cu risc sau in cazul simptomelor persistente.
Din perspectiva sanatatii publice, trichomoniaza creste susceptibilitatea la alte ITS, inclusiv HIV, prin inflamatia locala si perturbarea barierei mucoase. In 2024–2025, ECDC si OMS recomanda integrarea testarii pentru trichomoniaza in pachetele de screening in functie de profilul epidemiologic regional si de simptomatologie. Pentru barbati, mesajul este unul pragmatic: chiar daca simptomele sunt minore sau absente, informarea partenerilor, testarea tintita si tratamentul corect intrerup lantul de transmitere si reduc povara bolii in comunitate.
Hepatitele virale B si C transmise sexual: importante, dar prevenibile
Virusurile hepatitice B (VHB) si C (VHC) pot fi transmise pe cale sexuala, cu diferenta ca VHB are eficienta de transmitere sexuala mai mare, in timp ce VHC se transmite preponderent prin sange, dar cu risc crescut in anumite practici sexuale, mai ales in prezenta traumatismelor mucoase sau a ITS ulcerative. OMS a publicat in 2024 date care arata ca aproximativ 254 de milioane de persoane traiesc cu infectie cronica cu VHB, iar hepatitele virale raman responsabile de peste un milion de decese anual la nivel global (B si C combinate), subliniind necesitatea intensificarii screeningului, tratamentului si vaccinarii acolo unde este posibil.
La barbati, infectia acuta cu VHB poate fi asimptomatica sau se poate manifesta prin oboseala, greata, icter, urina hipercroma si durere in hipocondrul drept. Majoritatea adultilor elimina virusul spontan, dar un procent mic evolueaza catre cronicitate, cu riscul de ciroza si cancer hepatic pe termen lung. VHC acut este adesea silentios; la cronicizare, pot aparea transaminaze crescute si, in timp, complicatii hepatice. Transmiterea sexuala a VHC este documentata in special in randul MSM, mai ales la cei cu HIV sau la cei implicati in practici sexuale traumatice, chemsex sau partajare de dispozitive.
Masuri practice pentru barbatii activi sexual privind hepatitele:
- Vaccinare anti-VHB: schema completa conform calendarului national sau recuperare vaccinala.
- Folosirea prezervativului si evitarea contactului sexual in prezenta sangerarilor sau a leziunilor.
- Testare periodica VHB/VHC daca ai factori de risc (MSM, parteneri multipli, IST recente, chemsex).
- Evitarea partajarii lamelor, periutelor, aparatelor de ras si, evident, a acelor/siringilor.
- Acces la tratamente: antivirale cu actiune directa (DAA) pot vindeca VHC in >95% din cazuri; terapii moderne pentru VHB controleaza replicarea virala.
Diagnosticul se bazeaza pe serologie (AgHBs, anti-HBs, anti-HBc pentru VHB; anti-VHC si ARN-VHC pentru confirmare) si evaluarea functiei hepatice. INSP si OMS incurajeaza testarea tintita si legarea pacientilor la ingrijire. In 2025, obiectivele globale includ eliminarea hepatitei virale ca amenintare de sanatate publica, ceea ce presupune extinderea vaccinarii anti-VHB, diagnosticarea timpurie si tratamentul larg al VHC. Pentru barbati, integrarea testarii in controale periodice, mai ales daca exista alte ITS sau comportamente cu risc, este o strategie eficienta si usor de aplicat.
Cand si cum sa te testezi, si ce poti face pentru a reduce riscul
Testarea si preventia sunt pilonii controlului ITS. In 2024–2025, OMS, ECDC si CDC recomanda abordari proactive, adaptate riscului individual. Pentru barbatii cu parteneri multipli, MSM, tineri sub 25 de ani sau cei implicati in practici sexuale variate, screeningul regulat pentru chlamydia, gonoree, sifilis si HIV este esential. Frecventa poate varia: la 3–6 luni pentru persoanele cu risc crescut si anual pentru cei cu risc moderat. Adauga testarea pentru hepatite (VHB/VHC) si, daca profilul o justifica, pentru trichomoniaza.
Recomandari concise, validate de OMS/ECDC/CDC si sustinute de INSP:
- Foloseste prezervativul consecvent si corect; combina cu lubrifiant compatibil.
- Fa-ti un plan de screening: NAAT pentru chlamydia/gonoree (urina + site-uri expuse), serologie pentru sifilis si HIV.
- Vaccinare acolo unde este disponibil: VHB si HPV (discutie cu medicul pentru eligibilitate).
- Acceseaza PrEP daca ai risc crescut de HIV; cunoaste optiunile zilnic/on-demand.
- Anunta-ti partenerii daca ai un test pozitiv si asigura-te ca primesc tratament.
Statisticile recente arata ca multe ITS sunt in crestere in UE/SEE si in alte regiuni, dar sunt in mare parte prevenibile si, uneori, vindecabile. ECDC a documentat cresteri pentru gonoree si sifilis in 2022 comparativ cu 2021, tendinta mentinuta in numeroase state in 2023. CDC raporteaza in continuare sute de mii de cazuri anual de chlamydia si gonoree in SUA si cresteri ale sifilisului. Aceste date confirma utilitatea testarii proactive si a masurilor de protectie. In Romania, INSP si partenerii locali ofera informatii, materiale de protectie si acces la testare, parte a efortului de a reduce povara ITS in 2025 si dincolo de acest an.
